În ceea ce priveşte dragostea...

Dragostea nu înseamnă numai îmbrăţisări şi dulcegării. Cea mai puternică şi cea mai firească manifestare de dragoste este ca, atunci când toate merg prost, să-ţi laşi deoparte propriile griji, frustrări şi temeri, şi să încerci să-ţi ajuţi cât mai mult partenerul, în loc să intri în panică sau să faci crize de isterie, mai mult să înrăutăţeşti lucrurile.

Oamenii pot suporta multe mizerii dacă ştiu că pot conta cu adevărat pe devotamentul cuiva. Este baza unei bune relaţii. Bărbaţii sunt mai sensibili la suferinţă decât se arată, sunt plini de ei, pentru că vor ca tu să crezi că sunt puternici, deloc vulnerabili. Ei vor ca totul să decurgă cât mai firesc, cât mai lipsit de reguli, norme, bătăi de cap pentru ei. Deşi mulţi dintre ei se feresc de angajamente, se tem de implicări durabile, ei tânjesc de fapt, după afecţiune, mângâieri, laude, atingeri uşoare, preludiu.

Este foarte important pentru un bărbat să se simtă apreciat, să simtă că-l doreşti cu adevărat sau că tânjeşti după el. Orgoliul masculin e cam de necombătut, deşi se spune că în dragoste nu e loc pentru orgoliu, dar clar se cere mereu satisfăcut, mângâiat.  

Primul pas în înţelegerea orgoliului masculin este acela de a şti ca acesta poate fi rănit şi poate deveni fragil. Până unde merge orgoliul masculin? Merge foarte departe îţi spun eu... mai departe decât o sa afli tu vreodată...

Se spune că în dragoste şi în razboi este totul posibil...Dar nu în războiul orgoliilor, căci focul dragostei se transformă în incendiul minţii. Orgoliul devine o mască sub care fiecare se ascunde atunci când nu crede că poate să ducă la bun sfârşit investiţia sentimentală.

Aşadar, bărbaţii nu sunt ei cine ştie ce fiinţe complexe, ba chiar aş zice că nu sunt deloc complicaţi, sunt şi ei vulnerabili şi au nevoie de iubire. Ai zice că nu-i mare scofală - la fel e şi cu căţeluşii. Însă cu un căţeluş lucrurile sunt mult mai simple, te descotoroseşti mai repede de el când nu îţi mai place (fără lamentări şi scene jalnice), e şi mai rentabil, şi mai atent, mai loial (nu e trădător din naştere precum bărbatul...care dă vina pe tentaţii, legea firii şi alte scuze patetice), mai onest, mai credincios, etc., şi nu ridică pretenţii.  Dar lăsând gluma la o parte, asta e, aşa e legea firii, natura umană.

În ciuda stereotipurilor cu care sunt etichetaţi, de cele mai multe ori descoperi că realitatea e alta, nu e chiar aşa cum susţin miile de reviste, articole, etc. Procentul bărbaţilor care spun magica expresie : „Te iubesc” pentru a scăpa de discuţiile în contradictoriu, este destul de mare. Dar avem şi noi partea noastră de vină, îi constrângem, ameninţăm, manipulăm, etc.

Bărbaţii sunt mai atraşi de partea cărnoasă a unei relaţii, iar femeile, de licoarea ei. Dar ambele sexe vor să se scoale de la masă complet satisfăcute. Toţi jucăm nişte roluri, unii faţă de alţii, şi fiecare interpretează cum vrea fiecare rol. Suntem cu toţii actori pe scena vieţii. Şi remarc, că în vâltoarea rolurilor, societatea îşi pierde din ce în ce mai mult decenţa. Dar asta e altă poveste...

Apetitul sexual al unui bărbat seamănă cu...apetitul lui pentru hrană. Pentru un bărbat, un orgasm e ca şi cum ar face trei drumuri spre bufet. Cei mai mulţi bărbaţi, nu vor decât să închidă ochii şi să tragă un pui de somn. Câţiva sunt suficient de politicoşi pentru a pretinde că mai vor şi desert. Cred că este echivalentul bărbaţilor pentru mimarea orgasmului. Le place să facă sex cât de mult pot, pentru bărbaţi sexul e ca schimbatul uleiului : se dereglează dacă nu-l primesc regulat. Sexul serveşte multor scopuri, inclusiv comuniunii cu tine, te ajută să te cunoşti mai bine. Practic descătuşezi animalul din tine, pe care societatea îl domesticeşte în fiecare zi. E una din cele mai importante componente din viaţa unui om.

Uneori ni se pare că lucrurile ar putea fi cu totul altfel, mai bune. Vrem un bărbat viguros, încrezător, curajos, romantic, adjectiv şi adjectiv. Vrem o femeie spirituală, cu o inimă mare, fidelă, blândă, adjectiv şi adjectiv. Acel bărbat şi acea femeie poate că sunt reali, undeva. E ca şi cum ar trăi în casa noastră, în vreo cameră căreia nu-i găsim uşa, deşi e atât de aproape încât auzim ecoul vocilor lor. Sau poate că nu avem cheia potrivită ori nu suntem cu adevărat pregătiţi să întâmpinăm acel bărbat ori acea femeie. O lume infinită de posibilităţi.

Nimeni nu poate să-şi dea seama cât de lungă va fi o frază, o poveste până nu ajunge la punct nu-i aşa? Se pare că cineva încearcă să completeze spaţiul gol. Spaţiu. Totul nu e decât o sumedenie de spaţiu de completat. Aşteaptă...

Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc spre stele.  - Oscar Wilde