Despre natură..

Trebuie să iubim natura şi oamenii în ciuda noroiului...

Vitalitatea pisicii care pare atât de leneşă! Urechile şi ochii ei lucrează întruna. Întotdeauna are salturi pregătite şi sub ea, gheare gata de luptă.

Mereu această natură emoţionantă şi acest mister al creaţiei, care se arată ochilor mereu într-o altă lumină.

Ar trebui să asistăm mereu la propria viaţă, ca din mijlocul unui vis. Totul ar deveni amuzant...Însă de cele mai multe ori peisajul pe care-l avem mereu sub ochi, nu-l mai privim..

Poate că uneori natura e ruşinoasă, se simte ameninţată după atâtea atacuri nemiloase şi brutalizări...eu cred că ori de câte ori stăm cu spatele, se mai deschide un boboc. :)

Să observăm natura, da, dar să ne păstrăm calmul, precum vânătorul la pândă..asta e o idee interesantă...lucrurile se tem. Emoţiile noastre tulbură natura..Cea mai uşoară tresărire o sperie. O privire prea curioasă, şi viaţa încremeneşte...

Să nu uităm că nimic nu e ceea ce pare şi întotdeauna e mai mult decât la prima privire...Uneori nu privim destul de aproape.

Învaţă de la toate, că totul e trecător, eşti doar un călător...gândiţi-vă câte lucruri inutile adunăm de-a lungul vieţii, cum ne blocăm accesul, calea spre altele mai bune...Adunăm vechituri, hârtii fără valoare, obiecte vechi, detalii de mult apuse pe care ochiul nu le mai vede, adunăm, adunăm...şi mă gândesc: ce bine a înţeles natura că, în fiecare an, trebuie să se schimbe de frunze, de flori, de fructe şi de legume, şi să facă bălegar din amintirile din anul trecut!  Uneori nu mai ai altceva de făcut decât : LET IT GO!

hm..sfaturi că doar la asta ne pricepem toţi..

 

• Nu vezi bine decât cu inima...ceea ce este important nu se arată ochilor. Uneori e bine să-ţi asculţi vocea inimii sau pur şi simplu intuiţia, nu ştii ce poţi descoperi dincolo de ce îţi spune raţiunea, ce experienţe minunate poţi trăi. Încearcă...

• TRĂIEŞTE simplu. Iubeşte cu generozitate. Vorbeşte cu bunăvoinţă. Încercările te vor face mai puternic. Durerile te vor face mai uman. Eşecurile te vor face mai umil. Succesele îţi vor reda încrederea în tine. So, smile :D.  

• Sunt de acord cu vorba aceea : nimeni nu merită lacrimile tale, şi acela care le merită cu siguranţă nu te va face să plângi. Viaţa e prea scurtă ca să îţi iroseşti timpul făcând o prioritate pentru nişte persoane pentru care nu eşti o prioritate, nu îţi irosi timpul cu cineva care nu este disponibil să şi-l petreacă cu tine.

• Încearcă să devii o persoană mai bună, şi asigură-te că ştii cine eşti tu, că te cunoşti destul de bine, înainte de a cunoaşte pe cineva şi de a aştepta ca el să vadă cine eşti tu.

• Nu alerga după lucruri care nu îţi sunt necesare, fără de care poţi trăi liniştit, nu îţi consuma energia adunând lucruri lipsite de valoare, pune mai degrabă preţ pe starea ta interioară, pe pacea lăuntrică, pe starea ta de bine. Şi apoi, nu alerga prea mult, încăpăţânandu-te să aduni sau să faci lucrurile cum vrei tu, pentru că te minţi singur, lucrurile cele mai bune se întâmplă atunci când te aştepţi mai puţin. Şi eu tind să cred că dacă se întâmplă ceva, are un motiv, fie un mesaj, fie o lecţie de viaţă, nu mai te ataca luând lucrurile prea personal. Inevitabilul oricum se produce şi după orice furtună iese şi soare.

• Trăieşte cu cei trei E : Energie, entuziasm şi empatie.
  Nu-ţi compara viaţa cu a celorlalţi. N-ai nici o idee cum poate fi viaţa lor de fapt. Fii recunoscător pentru ce ai, învaţă să apreciezi. Nu face prea mult, e bine să fii conştient de limite. Nu-ţi pierde preţioasa energie cu discuţii inutile, cu oameni cu care nu o scoţi la capăt. Nu uita că fiecare crede şi înţelege ce vrea.

• Visează mai des cu ochii deschişi, fă asta ca pe un moment de respiro, de relaxare. Te poţi trezi cu idei noi şi poftă de viaţă. Însă nu exagera, prea mult visat cu ochii deschişi îţi va aduce dezamăgiri, vei uita să te bucuri de moment. Deci limita şi măsura sunt cuvintele cheie ale vieţii care tinde spre echilibru. 

• Rămâneţi voi înşivă în ciuda schimbărilor de-a lungul vremii, păstraţi-vă naturaleţea şi unicitatea. 

• Credeţi în voi şi în acţiunile voastre şi căutaţi mereu partea pozitivă a lucrurilor. Nu fiţi fatalişti, dramatici sau cârcotaşi, e deja full de astfel de oameni. Fiţi altfel, faceţi diferenţa.

• Împărtăşiţi cunoştiinţele voastre, nu fiţi egoişti, poate cu o simplă vorbă ori sfat schimbaţi o traiectorie. Încercaţi să împărtăşiţi ce ştiţi, să faceţi recomandări, împărtăşiţi inclusiv bucuria de la filmele privite şi muzica ascultată, ori o glumă bună.

• Nu trebuie să câştigi fiecare ceartă. Acceptă să fii în dezacord  şi învaţă să ştii să pierzi dacă e cazul. Ce gândesc alţii despre tine, nu e treaba ta.

• Fii conştient că viaţa este o şcoală şi că tu eşti aici pentru a învăţa. Problemele fac pur şi simplu parte din curriculum-ul tău, ele apar şi dispar ca ora de algebră, dar lecţiile pe care le vei învăţa sunt pentru toată viaţa. 

• Răsplătiţi-vă eforturile şi munca, găsiţi timp să faceţi ceea ce vă face plăcere, oricât de puţin, un simplu moft, o simplă plăcere. Vă va prinde bine o pauză, un refresh şi lăsaţi scuzele nu am timp, nu am bani, bla bla. Pentru ceea ce contează pentru tine, fă-ţi mereu timp, renunţă la altceva mai puţin important, cum ar fi uitatul la tv ori alte plăceri costisitoare.

• Depune un efort sincer în relaţiile din viaţa ta, încearcă să le menţii la un nivel cât mai sănătos. O relaţie frumoasă are nevoie de timp, efort şi doi oameni dispuşi să găsească întotdeauna calea de mijloc, echilibrul suprem al înţelegerii. Orice relaţie trebuie întreţinută şi cu o floare nu se face primăvară. Aminteşte-le celor pe care îi iubeşti lucrul ăsta şi fii acolo pentru ei, arată-le că îi apreciezi, că le apreciezi sprijinul şi tot ce fac pentru tine. Fă asta periodic, nu te trezi când e prea târziu, ai şi tu răbdare cum au avut şi au, şi alţii cu tine. ;)

• Citiţi. Cititul te face mai inteligent. Tudor Chirilă spunea că, fiecare carte pe care o citești se pune sub tine și te ridică deasupra celorlalți. Si eu cred la fel, iubesc cărţile, citesc tot ce imi cade pe mână şi nu e musai să aplicaţi tot ce citiţi, ci numai ce vi se potriveşte sau vi se pare interesant. 
  Citind vă dezvoltaţi continuu si nu vă veţi plânge de lipsă de subiecte. Înconjuraţi-vă de oameni cărora le place să citească, interesaţi de propria dezvoltare şi faceţi schimb de cunoştiinţe, impresii, păreri.  
  
  

  Oamenii se înghesuie în trenuri rapide, dar nu mai ştiu ce caută...

  Ei cultivă 5000 de trandafiri în aceeaşi grădină....şi totuşi ceea ce caută ar putea fi găsit într-un singur trandafir.                                                                                                    
  
  

Ironii..faze ale realităţii

Dezamăgire.Asta e dezamăgitor. Stiu ce fac! se răsteşte el. Pentru Dumnezeu! şi iată din nou acea privire.

Nu e nicio îndoială, daca ea ar fi avut vreo chitanţă pentru el, până acum l-ar fi returnat: "Ăsta e defect. Nu e ceea ce voiam. "

 Câte femei măritate nu şi-au zis asta în gând?: ~Mi-aş fi dorit să am bon pentru el ca să-l pot returna~. :))

 Şi apoi bebeluşii...toată lumea, obsedată, atunci când te afli în aceeaşi încăpere cu un babyştrumf nimic altceva nu există, s-a spulberat speranţa ta că ce ai de spus contează. Nu ştiu dacă să mă simt vinovată că nu simt la fel ca ceilalţi, dar în mine nu stârneşte nimic acea creatura "magnifică", cine are să şi-i crească, cine nu să nu-şi dorească!

 - Nu e vina mea că nu ii găsesc adorabili, comici sau mai ştiu eu cum. În fine, asta mă priveşte, dar tot mă intrigă babymania altora.

 - Ce se întâmplase cu prietenii ei? ...Înainte, erau amuzanţi, le plăcea distracţia, erau sociabili şi interesanţi, dar deja petrecuse prea multe seri ca aceasta, cu cupluri iritabile, cu feţe palide şi ochi roşii şi goi, în încăperi mirositoare, exprimându-şi mirarea că bebeluşul se face tot mai mare, nu mai mic. S-a plictisit să se arate încântată când vede un bebeluş târându-se, de parcă asta ar fi  o evoluţie total neaşteptată, acest „târât“. Ce era de aşteptat, să zboare? Nu are chef să miroasă capul unui copil. A încercat o dată, şi mirosea la fel ca partea interioară a unei curele de ceas.

Adevăraţi pionieri curajoşi, primii bărbaţi din istorie cu puţin pipi pe costumul de reiat şi un pic de vomă în păr. Evident că nu poate rosti gândurile astea cu glas tare. E ceva nefiresc pentru o femeie să considere bebeluşii – sau, mai bine zis, discuţiile despre bebeluşi – drept o chestie plictisitoare. S-ar crede că este o femeie acră, geloasă, singură. 

exemplu: Ea pleacă de acasă într-o delegaţie, el rămâne acasă sa aibă grijă de fata lor, tineri şi frumoşi, pereche perfectă în aparenţă şi totuşi...

Ea îl sună mai târziu, să verifice dacă totul e în regulă acasă.

 - Ce ai făcut? „Am fumat, m-am îmbătat, am drogat-o pe fiica noastră, am sunat foste prietene, am distrus casa, am dansat mormăind singur. Am căzut ca un beţiv pe stradă.“ răspunsul din minte. În timp ce ea vorbeşte, Dexter se uită la dezastrul din camera lui Jasmine – aşternuturile pline de lapte, cărţile şi jucăriile împrăştiate, sticla de vin goală şi paharul murdar. iar cel real:

- A, pe-aici, m-am uitat la televizor. Tu ce faci?

Peste ceva ani, divorţat, deprimat si distrus, confesându-se celei mai bune prietene:

 - Eram complet inutil. Uram asta, nu voiam să fiu acolo. Tot timpul ne prefăceam că eram familia perfectă, iar eu mă gândeam că asta e o greşeală, nu e pentru mine. Mă gândeam ce grozav ar fi  să pot dormi iarăşi, să plec în weekend sau doar să ies în oraş, să mă culc târziu, să mă distrez. Să fiu liber, să nu am nici o responsabilitate. Nu am fost un tată bun, nici nu ştiu cum se face asta, doar că nu aşa mă vedeam înainte sa ma însor.
Aşa că oameni buni, nu fiţi naivi, nu vă mai hrăniţi cu iluzii, aşteptări nerealiste. Nu există cupluri perfecte, ci doar cele care se străduiesc să păstreze aparenţele.  Nu condamn pe nimeni, fiecare e liber să facă ce doreşte, e doar perspectiva mea, nu înseamnă că am dreptate. Sunt convinsă că a aduce un copil pe lume e magic, e frumos, e firul vieţii, însă nu sunt aşa mare fan ca celelalte, şi îmi păstrez părerea că a face un copil, a face pasul cel mare, e o decizie importantă care schimbă vieţi, traiectorii. Nu fac aici pe lupul moralist, numai că eu zic dacă tot iei decizii atat de importante, asumăţi-le, fă alegeri conştiente. Să fii complet informat, realist, asupra lucrurilor ce urmează să se întample, să fii destul de responsabil, matur şi copt ca să poţi să te bucuri de alegeri. Altfel...se alege praful. Eşti încă unul din turmă.
Mare atenţie, multe par puţine sunt de fapt, iubirea nu intră în nişte fraze, nu există sentiment mai puternic, şi totuşi nu este neapărat un sentiment statornic. Nu cred că poţi da un sfat referitor la dragoste, e atât de diversă, trăiri şi aşteptări diferite. Ea vine sau nu, dragostea se simte sau nu, dincolo de raţiuni, constrângeri ori reguli.
Subiectul e lung...insă în incheiere vă doresc să fiţi iubite, apreciate dar mai ales iubiţi-vă şi respectaţi-vă pe voi înşine, apoi pe restul. Începeţi cu voi căci de acolo pleacă adevărata iubire. :)