A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi. (O. Paler)

sâmbătă, 28 septembrie 2013

A drop in the ocean...




With or without you...that kind of love never dies, you and I, we have something...It is what it is everything or a fairytale?...I die each time you walk away...

Regret că nu mai pot să cred în basmele cu zâne şi Feţi-Frumoşi...

Spuneai că noi doi ne simţim mai presus de cuvinte, că suntem proscrişi...dacă era aşa simţeai că e ceva în neregulă. Nu poţi să mă condamni. Nu ai niciun drept. Ce vrem unul de la altul? Asta trebuie să ştim şi trebuie să ne spunem. Un lup nu este fericit să poarte veşnice straie de oaie... Întunericul e pentru începători, indiferent ce vrem, avem nevoie de lumină. Poate vrem aceleaşi lucruri ori altele. Asta-i viaţa, o bâlbâială. Un disc care se învârte şi se tot învârte până când  banda oboseşte şi începe să scârţâie, să se dezintegreze, să arunce totul în aer...

Nu suntem decât nişte fulgi care se topesc o dată cu trecerea timpului şi dispar precum s-au născut. Atât.

Nu ştim cine suntem cu adevărat. Nu ştim ce facem aici. Nu ştim nici de unde venim, nici încotro ne îndreptăm. Ni se întâmplă să luptăm cu lucruri în care credem sau nu credem. Nu suntem aici decât în trecere. Aş cita-o pe Simone Signoret care a spus: „Pe zi ce trece, înţeleg tot mai puţin.“ Lumea nu este decât zgomot, mult zbucium şi multă furie şi totuşi mergem mai departe şi ne luptăm cu propriile noastre angoase, nelinişti, frustrări şi căutăm să idealizăm oamenii, să colorăm lumea în care trăim. Există în noi ceva care vrea să trăiască şi să nu moară. Cu cât ai mai mult curaj să trăieşti, cu atât îţi poţi schimba punctul de vedere. Cu cât te arunci în viaţă, cu atât viaţa ţi se deschide...e o dovadă de curaj să nu fii stâncă, să iei atitudine, să rişti, să nu rămâi blocat în dogme, prejudecăţi, reguli şi să primeşti, să dăruieşti, să încerci. Asta e viaţă trăită pentru mine.

Totul se construieşte, totul se distruge, se reconstruieşte...în afară de timp.

Ca să nu mai poţi să crezi în ce credeai, trebuie să treci cu toată fiinţa ta prin altceva mai puternic care să-ţi răstoarne credinţa, valorile. Dacă am fost într-un fel până acum, nu înseamnă că trebuie să fiu şi de acum încolo. Haina cu care defilezi, felul în care o porţi sunt opţiuni proprii. Fiecare e răspunzător de ce crede. Nu mi-e frică de judecata oamenilor. Nu dau nici doi bani pe ea, scuip pe toate principiile si pe toate tradiţiile. Ştiu că genul ăsta de iubire în care cred sperie...iubirea asta detaşată îngrozeşte, înfricoşează, alungă. I don’t care. Sunt un spirit liber şi aşa vreau să trăiesc iubirea în forma ei liberă, copilărească, autentică. Decât parc de distracţii în suflet mai bine deloc.

Exerciţiul minciunii e ca un virus. Dacă te îndeletniceşti să-l practici, uiţi să te mai dezobişnuieşti de el. E atât de simplu să ascunzi realitatea, încât nici nu trebuie să depui prea mare efort. La un moment dat te contopeşti atât de bine cu realitatea creată, imaginară, încât nu mai ştii ce e real şi ce nu. Nu vreau iluzii, vreau adevăr. Cu un om nou este ca la ruleta rusească. Până nu împarţi cu el acelaşi univers, până nu trăieşti cu el în acelaşi spaţiu, tot ceea ce presupui, speri sau intuieşti este relativ. Nu poţi intra într-o relaţie cu frică, cu prejudecăţi...e ca prima regulă când vii în deşert să călătoreşti fără bagaje. Nu vreau să îmi mai pun limite, să mai zic că niciodată nu o să fac ceva. Nu am de unde să ştiu...greşelile pe care un om le face sunt experienţe necesare ca el să înveţe ceva, să ajungă undeva, e necesar ca el să se alcătuiască. Dacă un om a ales să trăiască o experienţă, a ales pentru că a avut nevoie de asta. Fiinţa e alcătuită din stări, iar viaţa din evenimente.

În doi îţi reduci aria de manifestare, traiul în doi nu este egal cu traiul de unul singur. Viaţa în doi îţi limitează într-un fel libertatea. Dacă îţi doreşti cu adevărat...îţi asumi asta. O relaţie devine sacră atunci când amândoi sunt prezenţi pe deplin...

Inima nu trebuie să fie forţată să se deschidă. Ea se deschide în mod firesc, dacă îi dai timp. Tot ceea ce este autentic nu se găseşte la suprafaţă...

There’s a whole world out there waiting for you... great cities and art and music, genuine beauty and you can have all of it...