Dacă vezi sau nici măcar...nici nu mai contează. Poți să ai dar să îi dai drumul...
Uneori
chiar și eu rămân fără cuvinte iar modul cum se derulează anumite lucruri mă
lasă cu mintea rătăcită. Ești o ființă atât de ciudată...mă zăpăcești complet.
Cu
toate astea...nu poți obliga pe nimeni să te iubească sau să simtă așa cum
simți tu. Nu pot proceda ca tine dar te-am răbdat destul. Enough is enough.
Îți
înțeleg motivațiile și faptul că ți-ai clădit o viață..fără mine. E dreptul
fiecăruia să meargă mai departe. Nu-ți scuz faptul că nu vorbești limpede, că
nu simplifici, că spui una și faci alta, că te joci cu mine și apoi te comporți
de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Îmi vii mie cu toate prostiile neverosimile. Și culmea, tot tu cu gura mare..
Nici măcar nu pot să fiu supărată pe tine. Cine sunt eu
ca să-ți impun lucruri sau ca să-ți spun ce să faci...e viața ta. Nu te pot obliga să mă vrei în viața ta.
Fiecare alege pentru sine ce crede de cuviință. Mă doare totuși..eu am rămas
agățată, tu mi-ai dat demult drumul...
Nici
nu pot să dau vina pe tine..Este ceea ce este. Suntem oameni mari. Ne asumăm
ceea ce facem. Am dreptul la iubire, ca și tine, am dreptul să trăiesc frumos, să fiu fericită și
îmi doresc o persoană care să-și dorească cu adevărat să fie cu mine, să vrea să
fac parte din viața lui, din visele și dorințele sale.
Cine
a spus că viața e ușoară? Viața nu e o ecuație care echilibrează totul dacă
toți factorii sunt corecți. E o ecuație care nu se rezolvă niciodată...
Sunt
lucruri care nu ne fac bine atunci când le aflăm dar totuși..e mai bun
adevărul.
Rău
e că am căutat, nu te oprești mereu la timp...
Am
întrebat și am aflat...
Am
încercat să nu fug, vroiam să mai rămân...dar nimic nu mai era la fel, nu mai era nimic pentru mine.
Mi-ar fi placut sa fii tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu