Faptele arată că bărbatul fără femeie, nu mai e nimic. Fiecărui bărbat care a ajuns sus îi place să creadă că a reuşit doar prin forţe proprii; iar soţia îi zâmbeşte şi îl lasă să creadă aşa. Asta o ştie fiecare femeie, face parte şi din glumele noastre uzuale. Deşi se spune că femeia e sexul slab, cuminte, cu unpic de sinceritate vedem că lucrurile nu stau chiar aşa. Ele sunt adevăraţii arhitecţi ai societăţii, cocoşul cântă el, dar găina este cea care face ouă. Ştim foarte bine că de la o femeie se aşteaptă să fie gata mereu să cedeze, să fie modestă, să fie diplomată, generoasă, înţelegătoare,etc. Aceasta e imaginea care şi-o face şi femeia, îndoctrinată fiind încă de copilă, nevoită să se supună mereu regulilor, pedepsită ori de cîte ori se exprimă mai liber. Dacă bărbaţii nu ar mai fi aşa dominatori şi ne-ar rupe lanţurile cu care vor totuşi să ne lege cu orice preţ, dacă s-ar mulţumi cu o tovărăşie raţională în locul supunerii sclavigiste, devenind aşa cum e normal, parteneri cu drepturi egale, ar găsi în noi iubite mai loiale, surori mai iubitoare, fiice mai atente, mame mai înţelegătoare sau mai bine zis persoane mai bune.
Până la urmă, ce vrea o femeie e perfect legitim, vrea dreptul ei de a trăi, nu doar de a exista, dreptul ei la viaţa care o face fericită, la soare, muzică şi artă, dreptul la tabieturile ei şi dreptul de a fi o persoană cu trări şi sentimente, cu păreri şi dorinţe dincolo de rolurile care i se atribuie.
Este păcat că în sec. 21 încă se trăieşte rău, femeile sunt maltrate, abuzate, maşini de făcut copii sau parte din mobilier. Este un cerc vicios, temelia vieţii viitoare ţi-o fac părinţii, iar dacă ei nu îşi asumă aşa cum trebuie acest rol, consecinţele sunt grave şi te urmăresc o viaţă întreagă. Părinţii, mai ales mama, trebuie să te înveţe să te respecţi, să ai grijă de tine, să te preţuieşti, nu să pleci capul în jos şi să taci din gură că ai putea deranja. Mama are un rol primordial în educaţia unei fete, pe lângă faptul că ia drept model ce vede acasă, vorbele mamei, sfaturile sale o îndrumă în călătoria vieţii.
Oricum în comparaţie cu trecutul, acum femeile au un cuvânt de spus, au libertatea de a se exprima, de a-şi trăi viaţa aşa cum vor şi de aceea, e păcat să îţi baţi joc de viaţa ta, de femeile care au luptat ca tu azi să ai un cuvânt de spus, să poţi alege. E dezamăgitor să văd că încă se transmit din generaţie în generaţie, lecţii greşite, modele care nu mai funcţionează, norme sociale incorecte, stereotipuri şi superstiţii tâmpite.
Deşi lucrurile evoluează de la o zi la alta, femeile încep să se ridice, încep să îşi impună voinţa şi să îşi atingă scopurile, femeia nouă încă e plină de contradicţii, adeseori îşi impune voinţa dar cu un sentiment de culpabilitate, ea vrea să-i mulţumească pe toţi dar se încurcă printre iţele unor dependenţe. Totuşi, felul de a se concepe pe sine se modifică.
Ea vrea să se impună dar fără a răni pe nimeni; vrea să-şi atingă scopul dar fără a da pe nimeni peste cap; vrea să-şi spună părerea şi să-i convingă pe alţii, dar fără să manipuleze; vrea să fie sigură pe sine dar fără a-i speria pe ceilalţi; ea se sacrifică mereu pt alţii fără să aştepte recunoştiinţă. Dar femeia nu e un robot să le poată face bine pe toate şi nu e corect. Dacă stau să mă gândesc, femeile suferă mai des ca bărbaţii de angoase şi depresii. De ce? Pentru că le-a fost inoculată ideea că trebuie să satisfacă bărbatul, să fie perfecte, să se pună mereu pe locul2. Văd atât de des că femeile vor să-l lege de ele pe bărbat prin faptul că tac, cu înţelegere, şi cedează, se supun şi iau tot ce e incomod pt el. Este atât de greşit, de-aia se ajunge la tot felul de drame. Tiparele acestor tipuri de gândiri sunt nedrepte, nejustificate aş spune chiar iraţionale.
Adeseori, femeile au nişte pretenţii nerealist de mari în ceea ce priveşte propria putere de muncă şi rezistenţa lor la efort.
Exemple de aşa da! sunt dar trebuie să îţi deschizi mintea, să începi să faci cercetări, să fii curioasă şi să fii sinceră cu tine însuţi, să vrei să schimbi. Femeile inteligente s-au decis să îndrăznească ceva, nu se tem de o înfrângere; ele cred în ele, încearcă şi cred în capacitatea lor de a gândi, de a simţi şi cred în competenţele lor. Cu toată viteza înainte!
Convingerile care blochează iau naştere sub influenţa unor experienţe din fragedă copilărie, dar vestea bună e că pot fi schimbate, toate acele convingeri limitative nu au o bază logică în realitate, experimentează şi convinge-te, nu eşti neajutorată şi umilă! Când ai îndoieli, desparte-te de alţii dar niciodată de tine însuţi! Mai bine să fii urâtă pentru ceea ce eşti decât iubită pentru ceea ce nu eşti! Respect o femeie care optează pt independenţă, pe cele care încalcă regulile şi stabilesc regulile lor proprii, pe cele care ridică pretenţii, care spun în faţă NU, care nu se tem de critică şi nu vor neapărat să placă, cele care nu se lasă reduse la tăcere, cele care îşi folosesc energia pt scopurile lor, nu ale altora, cele care folosesc un limbaj direct şi nu îşi bat capul cu ceea ce ar putea face sau gândi alţii, cele care cer divorţul atunci când consideră că alături de soţul lor nu mai au nimic frumos de trăit.
Noi am cedat prea multă vreme: atunci când bărbaţii se bat cu pumnul în piept, ei se confruntă adesea cu nişte femei slabe, cu respectul de sine ştirbit. Dragele mele, doar femeia care îşi cunoaşte atuurile are şansa de a opune rezistenţă, de a rămâne conştient pe poziţii. Nu fac aici o diferenţiere între femei şi bărbaţi sau să stabilesc care dintre ei e mai bun. Sunt cazuri şi cazuri oricum şi suntem fiinţe diferite asta e clar. Intenţia mea e aceea de a le învăţa(dacă nu ştiu deja) ce capacităţi şi ce posibilităţi au aceste creaturi minunate ce se numesc “femei”, vreau să înveţe să-şi aprecieze adevărata lor valoare, să aibă poftă de viaţă, vreau să încurajez femeile să treacă la acţiune într-un fel sau altul.
