Înțelepciunea inimii...

De cele mai multe ori, pentru noi, realitatea nu este ceea ce este ci ceea ce am decis noi că este. Comportamentul unei persoane adesea nu arată decât ceea ce observatorul își imaginează că vede. Cumva oamenii nu mai văd ceea ce au în față, ci ceea ce au fost antrenați să vadă.

Începem prin a trage concluziile după care încercăm să le demonstrăm. Ceea ce e destul de absurd. Suntem prea adormiți ca să ne dăm seama cât rău ne facem singuri. De regulă, oamenii nu-și dau seama cât de norocoși sunt până când situația lor nu se înrăutățește și mai tare.

După cum spunea un mare înțelept: nu există bucurie mai mare decât să nu ai niciun motiv de tristețe; nu există bucurie mai mare decât să te bucuri de ceea ce ai. Numai cei mulțumiți sunt cu adevărat liberi.

Orice relație înseamnă o interacțiune. Orice interacțiune conduce la o mai bună cunoaștere de sine. Relațiile cu cei apropriați ne pot ajuta să ne eliberăm din condiționare, permițându-ne să vedem cum și unde suntem blocați, ce avem nevindecat în noi, ce socoteli nu ne-am încheiat cu trecutul. Relațiile ne confruntă cu lucruri din noi înșine pe care nu le putem suporta. Când trăim singuri, de multe ori nu suntem conștienți de tiparele noastre, pentru că trăim în ele. Dificultățile din intimitate ne arată la ce trebuie să lucrăm ca să intrăm într-o relație mai profundă cu noi înșine și cu ceilalți. Să ardem vechile tipare de eschivare și negare, pentru a avea relații mai armonioase.

Majoritatea defectelor pe care le vedem la alții și le reproșăm cu înverșunare, ne aparțin de fapt nouă dar nu suntem conștienți ori nu le-am acceptat încă. Indiferent de ocazie, durerea servește exclusiv egoului. Ego-ul e mereu fragil și ușor de rănit. Când toate lucrurile sunt în armonie, nimeni nu-și mai amintește de ego. Iubește-i și acceptă-i pe ceilalți așa cum sunt. Cele mai mari obstacole în relații sunt de fapt poveștile noastre despre cum credem că ar trebui să fie totul, poveștile pe care le fabricăm despre noi, despre ce se va întâmpla, etc. Fără conștientizare și o comunicare deschisă, sinceră și asumare, n-avem nicio șansă să ne înțelegem. E nevoie de calm și seninătate. Răbdare. Luciditate. 

Indiferent ce apare, putem învăța să acceptăm acel lucru și să îl lăsăm să fie așa cum este. Să ne permitem să ne simțim inima și să ne împrietenim cu ceea ce există.

Iubirea adevărată eliberează, nu înlănțuie...

Această experiență a conștientizării fără opinii, fără judecăți critici și fără așteptări, te face să te simți liber și bucuros la fel ca un copil care observă și admiră minunile vieții. Din ”puritatea inimii” se vede cel mai bine.

Atunci când începi să apreciezi frumusețea din jurul tău, din ce în ce mai multe lucruri frumoase îți ies în cale. Cred că cheia fericirii constă în deschidere, flexibilitate și mai ales, renunțarea la așteptări...

Bogăția seninătății plină de detașare...

Adevăruri existențiale...

Poate că ceva din noi ne împiedică uneori să vedem realul...
Mi se pare că ajungem uneori să fim atât de prinși în rutinele noastre că nu mai ajungem să-i vedem pe cei dragi așa cum sunt ei, nu îi mai privim cu adevărat, nu îi mai ascultăm cu adevărat, nu îi mai observăm. Îi subapreciem, îi neglijăm, îi minimalizăm, le frângem spiritul. Și e păcat. Ne îndepărtăm și ne pierdem...

Societatea noastră. O colecție de ambiții imbecile, frământări inutile și multă risipă.
N-avem timp destul niciodată. Stăm drepți, încordați și crispați când am putea zâmbi pe bune, nu pentru poză, când am putea să ne dăm voie să facem ce vrem, să facem ce simțim. Un ocean de reguli stupide de urmat. Prea multe tradiții și tipare lipsite de sens moștenite. Depășite. Nici măcar nu ne întrebăm de ce facem ce facem. „Că așa face lumea” și ne-am spălat pe mâini.

Ne agităm atât de mult să fim conformi, să arătăm cum se cere, să ne purtăm cum trebuie, facem totul să ne potrivim, să fim „acceptați”, pierdem din vedere că avem o singură viață și ne batem joc de ea. Ne conformăm, bifăm lucruri dar ni se adâncește nefericirea pe zi ce trece. În loc să facem ce ne dorim, instinctiv, să mergem unde ne trage inima, să ne ascultăm pe noi înșine. Să ne asumăm că ne putem înșela și putem greși. Și ce? Ce-i așa grav? E clar că nu ne pot ieși toate exact așa cum vrem iar ce greșim putem repara în vreun fel, cumva. Renunță la perfecțiune, dă-ți voie să greșești. Înveți atât de multe experimentând. Fiecare experiență în viață reprezintă o ocazie de a învăța ceva nou și a face o schimbare. Ne aflăm aici ca să învățăm, să creștem, să ne desăvârșim, să creăm, să iubim. Putem trăi altfel, putem să manifestăm lucrurile diferit, putem să ne ușurăm viața. 

Nu vedem că îngrijorarea și bârfa asta inutilă ne răpește atât de multă energie, ne încarcă negativ și în loc să zâmbim, în loc să facem lucruri frumoase, umblăm crispați prin lume și otrăvim totul. Rătăcim prin existența asta, atribuind valoare nimicniciei, nici nu realizăm cât de absurde ne sunt uneori ambițiile, cât de iluzorii devin toate. Filtrează informațiile, alege pe ce te focusezi, folosește-ți credința pentru a obține lucrurile pe care ți le dorești. Descoperă-ți forța lăuntrică, trezește scânteia din tine! De ce să nu te bucuri de ce ai la îndemână? De ce să nu fii recunoscător pentru tot și pentru toate? De ce să nu le iei pe rând, toate la timpul lor, bucurându-te de călătorie. 

Nu realizăm decât prea târziu cât de fragil e totul. Cei mai mulți nu trăiesc niciodată cu adevărat pentru că se lasă dominați de frică. Nu gustă bucuria lucrurilor simple, mărunte, nu-și asumă responsabilitatea alegerilor și renunță la libertatea pe care ar putea-o avea. 

Încearcă. Fă ceva diferit, sparge rutina, rupe monotonia ca sufletul să se dezvolte și să poți crea noi rețele neuronale, fă-ți credințe noi. Cel mai bine poți lua exemplu de la copii sau adolescenți, ei știu cum să trăiască în prezent. Experimentează mereu, fac lucrurile altfel în fiecare zi. 

Dă-ți voie să fii autentic, trăiește în prezent, lasă măștile deoparte. Educă-te, îndrăgostește-te de viață, fii prezent, fii aici și acum!

Observă-te! Vezi ce gânduri emiți, ce cuvinte rostești, cum te comporți. Fii atent la intențiile tale, la ce lansezi în Univers. Totul se întoarce la tine. De multe ori, tu atragi situațiile în viața ta, realitatea devine conform credințelor tale.

Trăiește „extraordinarul” în timp ce duci o viață obișnuită. Zâmbește mai des!  Fii un observator, fii în pace, fii bun! Fă curățenie și stabilește armonia în propria ființă!