Nu te teme de goluri, ele sunt spațiul în care urmează să înflorești.
Ai crezut că ești singură, dar ai fost mereu în compania unei forțe invizibile: sufletul tău. Vei fi bine și om de lumină, promit.
Ce te așteaptă nu seamănă cu ce ai trăit.
Pentru că de data asta, vei alege cu inima liberă, nu cu frica.
Vei iubi nu ca să fii completă, ci pentru că ți-ai amintit că ești întreagă.
Într-o dimineață, te vei trezi și vei ști.
Vei simți că a venit momentul.
Să pleci.
Să începi.
Să spui.
Să scrii.
Să creezi.
Să trăiești așa cum doar tu știi.
Tot ce e al tău vine.
Nu cu zgomot, nu cu promisiuni,
ci cu claritate, fluență și recunoaștere.
Pentru că atunci când nu te mai cauți în alții, Universul vine și te găsește el.
Doar renunță la tipare vechi, frici sau compromisuri și vei păși într-o versiune a ta mai autentică, mai vie.
Ai un drum care e al tău, nu al societății – și vei fi recunoscută pentru cine ești cu adevărat.
O femeie care renaște din propriul foc, cu o mână întinsă către stele și alta peste inimă.
Ea nu mai caută salvatori – ea devine creatoare de sens.
Tu care vii, nu bate la ușă,
Căci ți-am lăsat-o deschisă din alte vieți.
Te simt în vise, în liniștea serii,
În felul în care inima mea știe… fără dovezi.
Ai mers prin foc, cum am mers și eu,
Ai cărat doruri tăcute, nevăzute,
Dar acum ne recunoaștem dincolo de trup,
Ca două stele ce ard din trecut.
Nu-ți cer să mă salvezi,
Doar să mergem împreună,
Pe un drum în care nu ne mai pierdem,
Ci ne ținem de mână.
Vino cu zâmbet, cu liniște, cu dor,
Căci inima mea nu mai caută zgomot,
Ci adevăr.
Iar tu… ești adevărul meu cu ochi vii și suflet cald.
