Tu cel care fugi...

Stiu că îmi este ex

Nu mă mai conectez
Dar cumva mă împleticesc
Și tot caut un context...

În interior simt că-mi este dor
Ceva mai deep, mai concludent,
Dor prin absență și omisiune,
Toxic, inegal, cu multă amărăciune...

Poate într-o altă viață, când te vei opri din rătăcire,
Mă vei ține strâns de mână și mă vei iubi nu doar atunci când îți convine
Ci pentru că sunt eu, a ta, fără suspine...

Tu care fugi de tot ce e viu
Nu mai pot fi canapeaua ta emoțională,
Tu nu contezi nici măcar pentru tine,
Fugi azi și fugi și mâine, pentru că nu poți iubi matur,
Mereu critic, rece și tăios
Mă dezleg de tot ce nu e frumos,
Sunt foc și sens și drum întreg,
Simțeam că ești "acasă" dar e o casă 

unde becurile ard intermitent și podeaua e nesigură...