Ecou...

Mi-e dor de tine ca de aerul tăcut,

Ce-n pieptu gol se zbate neștiut,

Unde e lumina dintr-un tunel nesfârșit?

Mă-nghite bezna care-n mine s-a pornit...

Dragostea noastră - o vibrație rară,

S-a transformat într-un strigăt mut și gol

Personaje într-o lume de ceară,

Când mă atingi se înclină Universul, 

Când pleci, mă-nghite golul, îmi strică mersul...

Ai fost lumină crudă, caldă, vie

Dar sunt din nou în umbre, goală pe hârtie

Te port în mine ca pe un cântec întrerupt,

Pierdută în labirintul meu de frici, tu decis doar să fugi...

Suntem un carusel de tot și nimic,

Zburăm, ne prăbușim și navigăm iar

Un dans de foc și ceață ca un jurământ

Se prăbușesc toate în lipsa oricărui cuvânt...

Ecoul unei amintiri străine

Am fost și noi ca oricine dar,

Eu încă-ți simt vibrația în piele,

Și nopți sunt multe cu dureri rebele...

Ne-am găsit în întuneric și ne-am pierdut în același loc,

Doru' ăsta nu e blând, e animal sălbatic ce-mi zgârie pieptu cu foc,

Eu încă râd în mijlocul furtunii și cred în contopiri

Oricât de lipsit de sens ar fi acest "tot"

M-am pierdut în tine cu atâta sete

Și deși doare, mă las să cad în gol...