Cel
mai mișto e să cunoști un om care vede viața așa cum o vezi și tu. Până într-un
punct.
Totul
depinde întotdeauna de unghiul din care privești lucrurile. O flexibilitate mai
mare în gândire te avantajează, îți lărgește aria de cunoaștere, acceptare, certitudini
oricum nu avem. Totul e ambiguu.
Uneori
simt că am un ghimpe în mine și nu știu de unde mă lovește senzația asta
enervantă. E acolo îl simt. Dar știu că logica sentimentelor e...ilogică. Mi se
întâmplă să aflu niște chestii nasoale despre un om, să îl văd cum e și să îl
disprețuiesc cumva, să-mi devină chiar nesuferit și totuși...să mi se facă dor
de el.
Vraja
asta cu care învălui un om e ca un drog. Tot ce îl făcea adorabil și aproape de
sufletul tău pare desprins la un moment dat dintr-un alt film. Când vălul ți se
ia de pe ochi și îl vezi exact așa cum e, când îi vezi limpede defectele și
mediocritățile, ai impresia că ai un alt om în fața ochilor și chiar îți devine
indiferent. Chiar dacă orice om are ceva frumos și bun în el (trebuie doar să
cauți acel ceva), parcă nu ți se mai pare interesant și nu mai ești curioasă.
Trecerea asta de la ceva cald la rece e wow.
Fiecare
din noi suntem îngerii și demonii altora. Suferința e inevitabilă, face parte
din viață, deși nu ne place și am vrea s-o evităm. Ea ne împinge să mergem mai
departe, să ne dezvoltăm.
Nu
poți pretinde de la oameni nimic. Adică poți dar nu e bine, tu o să suferi. Așteptările
astea pe care ni le facem sunt pline de deziluzii la tot pasul, degeaba
tânjești după ce îți pot da alții, nu va fi niciodată așa cum ai visat. De
multe ori ești mai nefericit după decât înainte de a-ți dori.
De
fapt, foarte des ne sporim singuri durerea și suferința fiind prea sensibili,
reacționând exagerat la lucruri mărunte și luând lucrurile poate prea personal.
Nu
știu de ce dar avem obiceiul de a lua prea în serios lucruri neînsemnate și le
exagerăm cumva importanța dar rămânem de multe ori indiferenți la lucrurile cu
adevărat importante. Deși e subiectiv ce e important pentru fiecare individ, pentru
oricine există lucruri care au efecte profunde asupra vieții noastre și
implicații adânci. Cred că depind foarte mult lucrurile de modul cum reacționăm
la situația dată. Orice depinde de viziune.
Răspunde
cu zâmbete și pace în dueluri setate de orgolii, repune inima înapoi în
funcțiune și manifestă înțelegere și compasiune. Totul este mai mult decât
pare.
Suntem
pulbere de stele poate de aceea uneori oamenii par să se dizolve în fundal...
Toamna asta aș picta tăceri...
Habar
nu avem de unde am venit
Habar
nu avem încotro mergem
Proiectați
în viață ca niște crengi în apa ce curge la vale
Prinși
în curent și descoperind pe drum...
Zilele se îngrămădesc și ele ca frunzele în vârtej
Noi sperăm mereu la zile liniștite
Dar avem în schimb curcubeu de trăiri...
