Un vârtej de frunze se așterne pe un suflet...

Cel mai mișto e să cunoști un om care vede viața așa cum o vezi și tu. Până într-un punct.

Totul depinde întotdeauna de unghiul din care privești lucrurile. O flexibilitate mai mare în gândire te avantajează, îți lărgește aria de cunoaștere, acceptare, certitudini oricum nu avem. Totul e ambiguu.

Uneori simt că am un ghimpe în mine și nu știu de unde mă lovește senzația asta enervantă. E acolo îl simt. Dar știu că logica sentimentelor e...ilogică. Mi se întâmplă să aflu niște chestii nasoale despre un om, să îl văd cum e și să îl disprețuiesc cumva, să-mi devină chiar nesuferit și totuși...să mi se facă dor de el.

Vraja asta cu care învălui un om e ca un drog. Tot ce îl făcea adorabil și aproape de sufletul tău pare desprins la un moment dat dintr-un alt film. Când vălul ți se ia de pe ochi și îl vezi exact așa cum e, când îi vezi limpede defectele și mediocritățile, ai impresia că ai un alt om în fața ochilor și chiar îți devine indiferent. Chiar dacă orice om are ceva frumos și bun în el (trebuie doar să cauți acel ceva), parcă nu ți se mai pare interesant și nu mai ești curioasă. Trecerea asta de la ceva cald la rece e wow.

Fiecare din noi suntem îngerii și demonii altora. Suferința e inevitabilă, face parte din viață, deși nu ne place și am vrea s-o evităm. Ea ne împinge să mergem mai departe, să ne dezvoltăm.

Nu poți pretinde de la oameni nimic. Adică poți dar nu e bine, tu o să suferi. Așteptările astea pe care ni le facem sunt pline de deziluzii la tot pasul, degeaba tânjești după ce îți pot da alții, nu va fi niciodată așa cum ai visat. De multe ori ești mai nefericit după decât înainte de a-ți dori. 

De fapt, foarte des ne sporim singuri durerea și suferința fiind prea sensibili, reacționând exagerat la lucruri mărunte și luând lucrurile poate prea personal.

Nu știu de ce dar avem obiceiul de a lua prea în serios lucruri neînsemnate și le exagerăm cumva importanța dar rămânem de multe ori indiferenți la lucrurile cu adevărat importante. Deși e subiectiv ce e important pentru fiecare individ, pentru oricine există lucruri care au efecte profunde asupra vieții noastre și implicații adânci. Cred că depind foarte mult lucrurile de modul cum reacționăm la situația dată. Orice depinde de viziune.

Răspunde cu zâmbete și pace în dueluri setate de orgolii, repune inima înapoi în funcțiune și manifestă înțelegere și compasiune. Totul este mai mult decât pare.

Suntem pulbere de stele poate de aceea uneori oamenii par să se dizolve în fundal...

Toamna asta aș picta tăceri...

Habar nu avem de unde am venit

Habar nu avem încotro mergem

Proiectați în viață ca niște crengi în apa ce curge la vale

Prinși în curent și descoperind pe drum...

Zilele se îngrămădesc și ele ca frunzele în vârtej

Noi sperăm mereu la zile liniștite

Dar avem în schimb curcubeu de trăiri...