Parcă nu fac decât să rătăcesc
Dispar și nu mă regăsesc.
Mă îndrept grăbită spre mare
Îmi dau silința, sperând să liniștesc
Dar mare mi-este frământarea
Dulce mângâiere, azi nu mai te găsesc.
Eu nu sunt cer albastru, senin, strălucitor
Sunt mai degrabă furtună și nori rătăcitori
Mă fulgeră din suflet, ochii mei nu-s mângâietori
Mă risipesc în zile, mă adun în nopți cu lună nouă
Și trag speranțe multe, să nu fiu și eu, un antierou.
În viața mea, rămân parcă prea multe
Dorințe neîmplinite, înflăcărări potolite
Mă ascund, captivă într-o tăcere adâncă
Cu grijă să nu răscolesc dar parcă vreau mai mult.
Trăiesc într-o altă lume, pe un țărm străin
Și cum mă-ndepărtez, sunt chemată înapoi
Și vin alene, așa îmi este firea
Realitatea te inspiră dar drama te trăiește
De fapt, lucrurile nu se potrivesc și sensu nu-i
O ducem prost și-o ardem triști
Minciuni și multă fățărnicie
Popor contemplativ și fără acțiune
Așteaptă minuni, visează la ani buni
Te apucă și plânsu, din moși în străbuni!
Beautyfulll
RăspundețiȘtergere