Iubeşte marea, efectul paşilor pe nisip,
terapia mării îi încântă simţurile de fiecare dată. "A simţi" o
defineşte... Ar veni în fiecare zi aici doar ca să ia suflul mării, să-i ia
tensiunea, dispoziţia din ziua aceea....
Marea ne poartă privirea, pământul
picioarele, ar admira ore în şir spectacolul naturii, s-ar abandona total
peisajului ce freamătă de viaţă, frumuseţea valurilor, albastrul
cerului...sunt atât de multe detalii ale naturii ...habita într-un timp mort,
într-un dulce abandon...
Astea sunt lucruri simple, uneori puerile, dar nu-i
lăsa pe oamenii acriţi sau blazaţi să le denatureze, ele sunt tot atâtea clipe
magice pentru acela care ştie să le trăiască.
Deschide
bine ochii şi priveşte în jurul tău. Amintirile frumoase nu trebuie să fie
trecătoare. Impregnează-te cu culori şi materii. O parte
din arta de-a trăi depinde de capacitatea noastră de a ne combate neputinţa.
Asta e ceva greu pentru că neputinţa dă naştere deseori fricii. Ne anihilează
reacţiile, inteligenţa, bunul simţ, deschizând uşa slăbiciunii...
Gândeşte,
hotărăşte şi acţionează! Să nu ai îndoieli, incapacitatea de a-ţi asuma
propriile alegeri dă naştere unui anumit rău de-a trăi. Fiecare întrebare poate
deveni un joc, fiecare decizie luată te va putea învăţa să te cunoşti, să te
înţelegi. Fă în aşa fel ca lumea să se mişte, lumea ta!
Însă
cel mai frumos lucru pe care ni l-a dat pământul, lucrul care face din noi
nişte fiinţe umane, este
fericirea de a împărtăşi cu ceilalţi. Cel care nu ştie să împărtăşească cu
ceilalţi este un infirm al emoţiilor.
Viaţa este minunată, ne dăm seama însă de asta doar când ea se retrage în
vârful picioarelor, dar viaţa se gustă după pofta din fiecare zi.
E o mare chestie să nu-ţi pierzi niciodată sufletul
de copil, să nu-ţi uiţi niciodată visele, ele îţi vor fi motorul existenţei,
vor alcătui gustul şi mirosul dimineţilor tale. Dacă ştim să respectăm şi să preţuim ce avem vom fi
cei mai fericiţi. Uneori iubirea e de ajuns, ea ne defineşte, ea ne face oameni.
Daca ea există în viaţa noastră totul devine mai simplu. Să lupti înseamnă să
fii uman. Iar visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri.
Singurătatea este o grădină în care
sufletul se usucă, florile care cresc în ea n-au parfum.
Iubirea are un gust minunat, aminteşte-ţi că pentru
ca să primeşti, trebuie să dai; aminteşte-ti că pentru ca să poţi iubi, trebuie
să fii tu însuţi. Încrede-te în instinctul tău, fii credincios
conştiinţei şi emoţiilor tale, trăieşte-ţi viaţa, n-ai decât una. Eşti
răspunzător de tine şi de cei pe care-i vei iubi. Fii demn, iubeşte, nu-ţi
pierde entuziasmul copilăresc.
Pentru că tocmai când calculezi, când analizezi
argumentele pro şi contra, îţi trece viaţa şi nu se petrece nimic.
Fructele pe
care nu le culegem, cele pe care le lăsăm să putrezească pe pământ, nectarul de
fericire care nu va fi niciodată băut, din neglijenţă, din obişnuinţă, din
certitudine şi îngâmfare. Ce este normal, este adesea irelevant. Mă irită poleiala sofisticării...
Nimeni nu este proprietarul fericirii,
uneori ai norocul să ai un contract de închiriere şi să fii locatarul ei.
Trebuie să-i plăteşti foarte regulat chiria, altfel eşti evacuat foarte repede.
– Marc Levy
Putem să facem, cu toţii, un inventar al binecuvântărilor primite în viaţă, mai ales în momentele mai puţin fericite. Şi să mulţumim pentru fiecare dar ce ne-a fost dat. Să învăţăm să apreciem esenţa.
Fiecare are lumea lui. Totul este să ne înfigem rădăcinile în pământul care ne convine. Pentru că nu poţi să le trăieşti pe toate, şi atunci important este să trăieşti esenţialul, iar fiecare dintre noi are „esenţialul său”.
Suntem doi străini...răsărit si apus. Here I am...nothing else matters...close your eyes, we're here together...
Putem să facem, cu toţii, un inventar al binecuvântărilor primite în viaţă, mai ales în momentele mai puţin fericite. Şi să mulţumim pentru fiecare dar ce ne-a fost dat. Să învăţăm să apreciem esenţa.
Fiecare are lumea lui. Totul este să ne înfigem rădăcinile în pământul care ne convine. Pentru că nu poţi să le trăieşti pe toate, şi atunci important este să trăieşti esenţialul, iar fiecare dintre noi are „esenţialul său”.
Suntem doi străini...răsărit si apus. Here I am...nothing else matters...close your eyes, we're here together...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu