Toate lucrurile strălucitoare se sting atât de repede şi nu se mai
întorc vreodată...
Sunt unele experienţe ce nu pot fi descrise. Trebuie să le trăieşti ca
să le înţelegi, să le simţi autenticitatea...dincolo de limitări, dincolo de
raţiune, dincolo de cuvinte...
E o iluzie să crezi că viaţa are vreun sens ce poate fi descifrat, ne
consumăm toate energia să ne convingem că există lucruri pentru care merită
osteneala, ne luptăm să credem în lucruri care nu există, in ideal, în fantasme
create de magnifica minte umană.
Ne străduim vitejeşte, în fiecare zi, să ne
jucăm rolul cât mai bine în această comedie numită viaţă. Ne spunem mereu că
data viitoare vom fi mai pregătiţi, că nu ne vom mai lăsa surprinşi, înşelaţi,
că vom şti exact cum să procedăm. O altă iluzie...viaţa e un şir de evenimente,
întâmplări, timpul nu aşteaptă pe nimeni... there is a time for everything,
there will be no next time..
Lumea, aşa cum e ea făcută în vremurile de astăzi, nu e pentru prinţese
clar...
Noi avem tendinţa să nu vedem mai departe de certitudinile noastre, de
zona noastră de confort, nu ştim sau ne temem să privim profund în ceilalţi,
care nu sunt altceva decât nişte oglinzi permanente ale propriei persoane. E
greu să îţi păstrezi mintea limpede...
fool with dreams...totul cu moderaţie, inclusiv moderaţia!
Vremurile se schimbă. Generaţia noastră se confruntă cu un set complet
diferit de reguli, pe care le respectăm după ureche şi le stabilim din mers.
Divorţul este la modă, superficialitatea, imitaţia. Dragostea adevărată e mai
rară ca niciodată.
Trăim într-o junglă în care trebuie să ne descurcăm. Fiecare
cu ce are, cu ce poate. Găsim posibilităţi variate, nelimitate, o inimă frântă
nu mai reprezintă sfârşitul, ci poate fi refăcută cu uşurinţă, la infinit. În
momentul în care apare o altă persoană care prezintă combinaţia potrivită de
înfăţişare, stil şi, dacă avem noroc, bani. El sau ea va avea acel ceva, acel
je ne sais quoi şi hocus pocus nu mai avem inima frântă, suntem aţâţaţi şi
plini de dorinţă. De fapt, suntem din nou fermecaţi.
Astăzi, îl căutăm mai
degrabă pe Bărbatul Potrivit Acum decât pe Bărbatul Potrivit şi, în acest fel,
un număr ameţitor de relaţii ia naştere. Dar, fiecare cu destinul şi norocul
lui.
Prin urmare, viaţa nu este un basm dar, să recunoaştem, nu este chiar
aşa de rea. Poate că va trebui să sărutăm o mulţime de broscoi înainte a ne
găsi prinţul, dar...să săruţi broscoiul potrivit, în locul potrivit, în timp ce
savurezi diverse experienţe, poate fi destul de distractiv...
De ce suntem atraşi de unii oameni aşa cum molia este atrasă de
flacără, în timp ce alţii, fără un motiv anume, ne lasă la fel de reci ca
resturile de mâncare de ieri? Aş vrea să ştiu. Cunoaşterea înseamnă putere.
Dacă ştii la ce să te aştepţi, este mult mai uşor să faci faţă. În general, cam
aşa e.
Bărbaţii se îndrăgostesc cu ochii, iar femeile cu urechile. Dragostea
adevărată nu înseamnă inimioare şi floricele, eu nu văd decât respect,
loialitate, încredere şi răbdare. Asta îmi doresc.
Ca să fiu sinceră, fără compromis nu prea merg lucrurile. Asta e, nu
există soluţii simple la dilemele domestice, de vreme ce amândoi avem dreptul
de a trăi sub acelaşi acoperiş în maniera în care ne simţim bine şi cu care
ne-am obişnuit. Depinde de buna înţelegere a celor doi, de comunicarea fără oprelişti.
Unde e voinţă, se găseşte o cale, ori soluţii la problemele existente.
E aiurea când ajungi în acelaşi punct în care ai mai fost, captiv
într-un scenariu cunoscut, când te cerţi în legătură cu cele mai prosteşti
lucruri, deşi încerci cu adevărat să nu o faceţi.
Hm, suntem oameni, it’s
complicated...te trezeşti dimineaţa plin de intenţii bune, promiţându-ţi că
astăzi nu vor mai avea loc certuri stupide în legătură cu tot felul de prostii,
precum cine a uitat să pună telefonul la încărcat, cine a băut ultimul strop de
lapte, al cui e rândul să spele vasele, să ducă gunoiul, să deparaziteze pisica
şi aşa mai departe. Ştiţi despre ce vorbesc; treburile acelea mărunte,
obişnuite, fără importanţă, care nu au nimic de-a face cu adevăratul motiv
pentru care vă repeziţi unul la gâtul altuia. Aceste altercaţii copilăreşti
erodează bazele legăturii pe care aţi creat-o şi, prin urmare, ajungeţi să vă
confruntaţi cu realitatea crudă. Este oare dragoste adevărată? Sau numai o
nenorocită de imitaţie destul de reuşită? S-a schimbat ceva, undeva,
cumva...triezi lucrurile şi alegi...
My own way...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu