De multe ori, am crezut că anumite lucruri sau situații s-au întâmplat din vina mea, dar nu era neapărat așa. Mă învinuiam aiurea, îmi făceam reproșuri dar de fapt trebuia doar să schimb unghiul din care priveam lucrurile ca să pot mai apoi să îmi schimb atitudinea față de acea circumstanță. Să accept că unele lucruri sunt așa cum sunt, că îmi convine sau nu și nu pot schimba ceva ce s-a întâmplat deja. Pot doar să învăț și să accept. Nu trebuie să înțeleg totul, să îi caut semnificație, adâncindu-mă în procesul interior. Fuck it! Stop overthinking and start living! Învăț mergând încotro trebuie să merg. Mi-a plăcut ideea asta că viața e o școală continuă. Oamenii mă uimesc încontinuu, întâmplările sunt de multe ori departe de orice mi-aș fi putut imagina. Și e grozav. Lumea e ca un meniu nesfârșit.
O atitudine pozitivă și conștientizarea faptului că depinde de noi să ne rezolvăm problemele ajută foarte mult să ai o viață echilibrată. Să ai liniște și detașare. :) Cred că ar trebui să ne punem un reminder zilnic cu aceste concepte pentru a le asimila cu adevărat. Pentru a fi prezenți. Pentru a ne bucura de tot ce ni se întâmplă, pentru a nu mai fi atrași într-o stare de amorțeală când se întâmplă să nu mai observăm minunile, să nu ne mai bucurăm de darurile naturii.
Psihologul Alfred Adler scria că nu contează ce ni se întâmplă, istoria noastră, ci ceea ce facem cu ce ni se intamplă, ce interpretare dăm lucrurilor. Chiar dacă e vina altora, e treaba noastră cum reacționăm.
Am trăit multă vreme cu convingerea că viața e strict o chestiune de cauză și efect. Sau după faptă și răsplată. Ei bine, principiul dreptății sau al nedreptății e doar o teorie, depinde și aici de sistemul de gândire al fiecăruia. Viața nu funcționează așa. Fiecare dintre noi avem de învățat niște lecții. Iar lucrurile pur și simplu ni se întâmplă. Tuturor. Și, când se întâmplă, treaba noastră e să le rezolvăm, să le găsim soluții. Și bine ar fi să reacționăm într-un mod cât mai inteligent și să le depășim cu ușurință.
Poate că și faptul că zilnic suntem bombardați de o mulțime de informații ne derutează. Uneori am senzația că o ducem prea bine, avem de fapt de toate, nu ne lipsește nimic (poate doar o doagă) dar suntem orbi și ajungem să ne creăm probleme și drame din orice. Rețelele sociale și televiziunea deformează realitatea. Normal, vedem doar sclipiciul, lucrurile frumoase, se păstrează ușor aparențele. Așa ajungem să credem că viața noastră e un dezastru, raportat la ceea ce vedem. Credem că de fapt n-avem niciodată suficient sau că nu facem destule, că nu suntem suficient de buni, frumoși, deștepți, etc. Ce nebunie.
Cauza oboselii noastre, a apatiei, a lipsei de entuziasm este deseori preaplinul de lucruri care ne golește, ne uzează. Exces, surplus. Prea mult din toate. De aia, de multe ori oamenii o iau razna.
Ne pasă prea mult de opinia celorlalti despre orice, în loc să ne concentrăm pe chestiile care contează cu adevărat pentru noi. Ne irosim timpul și energia cu lucruri și oameni de care de fapt nu ne pasă. Un adevăr simplu e că dincolo de măști: Nobody gives a fuck! Fiecare e preocupat cu propria viață, e prins în propriile lupte, propriile gânduri, dorințe. Viața poate fi grea, dacă îți va păsa de orice mizerie care ți se întâmplă, de opinia fiecăruia, atunci nu vei reuși decât să te simți mizerabil. Ignoră haterii, fii bun, blând, înțelegător, zâmbește, oferă tandrețe, nu te mai consuma din orice, nu mai face comparații și apreciază ce ai deja, ceea ce ești. Dorind mereu mai mult, te îndepărtezi de ce e mai bun în tine însuți și-n lume. Lasă poveștile să ți se întâmple!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu