Mi-e dor să
întâlnesc oameni minunați ca cei care m-au emoționat profund, acei oameni care
împrăștie în jurul lor o aură a înțelepciunii și bunătății, deși au suferit
mult la viața lor. Au rămas suflete bune chiar dacă au experimentat multe
suișuri și coborîșuri. Mi-e dor de ei. Mă întreb cum de greutățile nu i-au
făcut mai răi, mai neîndurători, ci mai frumoși și mai puternici. Care e
secretul să reușești să duci o viață armonioasă, dispoziția ta să strălucească
și să aducă bucurie celor din jur? Cum pot face asta?
Sunt momente în care
mă cert că umbresc frumusețea clipei prezente cu o tristețe inexplicabilă,
apărută din senin. Poate că nu știm să apreciem pe deplin momentele de bucurie,
poate că nu știm să le captăm energia, s-o înmagazinăm și să o purtăm cu noi și
în momentele mai puțin bune. Când
greutățile apar, uităm de lucrurile bune din viața noastră, toate pălesc. Ni se
pare normal să fie acolo. Dar nu e așa. Viața e fragilă. Fiecare zi e un
miracol.
Ne temem de atât de
multe lucruri deși nu am recunoaște în ruptul capului, ne este frică de
sentimentele noastre, de noi înșine, ne este frică chiar și de ce este
frumos în noi. Nu mai vrem să păsim în necunoscut, nu mai vrem uimire ca pe
vremea când încă eram copii. Ne este frică de suferință și ținem garda sus,
mereu gata să ne apărăm, să ripostăm. Dar uităm că suferința face parte din
viață, ne ajută să ne maturizăm sau să înțelegem evenimentele din viața
noastră. Ne este necesară așa cum avem nevoie să simțim că trăim.
Dacă am avea mai
multă încredere în momentele frumoase alături de alți oameni și mai puțin în
cele care ne provoacă suferință, lucrurile ar fi mai frumoase, mai pozitive
pentru noi. Nu vreau să încetez să caut binele în lume, îl voi vâna mereu cu
sufletul flămând. La fine, fricile sunt doar proiecții ale minții, sunt doar
imaginație.
Cred cu tărie că
având o atitudine pozitivă, vei reuși să apreciezi tot ce se întâmplă în jurul
tău, pentru că toate sunt experiențe de viață. Poți transforma rănile și
fricile în înțelepciune, suntem aici ca să învățăm ceva nou în fiecare zi. Suferința
nu te lasă să te bucuri de clipa prezentă, de ușile ce se deschid în fața ta. Viața
e mai frumoasă când zâmbești, amintește-ți că lucrurile bune nu se întâmplă
neapărat peste noapte. Marile realizări au nevoie de timp, cu răbdare,
încet-încet poți să atingi toate lucrurile la care ai visat.
Nu suntem în această
viață pentru a trăi după așteptările pe care ceilalți le au față de noi. Trebuie
să crezi în tine și în ceea ce îți dorești să atingi evoluând. Oamenii sunt
trecători, ai puterea în mâinile tale. Niciodată să nu rămâi obsesiv cu gândul
la o persoană din obișnuință, crezând că nu o să găsești ceva mai bun, doar
pentru că e calea ce mai ușoară. Mereu o să apară altcineva. E important să
știi că poți să o iei de la capăt, să știi că meriți mai mult. NU MERITĂ SĂ
JOCI MIMA ÎN PROPRIA VIAȚĂ!
Pe zi ce trece, îmi este mai clar ce vreau și ce nu
vreau pentru mine. De pildă, nu vreau să fiu în relații în care să ne scoatem
mereu ochii, cu insulte deghizate în glume, cu dat ochii peste cap și dispute
de tot felul. Nu vreau să mă complac într-o serie de compromisuri, în care ”da
dragule, bine dragule” se presupune a fi înțelegere și armonie. Nu vreau să
suport acel monstru morăcănos ori de câte ori nu i se face pe plac! Chiar
dacă sunt condamnată eu știu că am dreptate să nu mă leg inutil. Nu vreau să
fie bine și atât, vreau să fie grozav, pentru că am dreptul să duc o viață
extraordinară. Nu vreau să mă umplu de ură, deznădejde și frică, ascunse bine
de ceilalți.
Am învățat un lucru:
să nu las durerea și supărarea să mă facă să mă simt neajutorată, neputincioasă.
Soluțiile mereu apar, trebuie să ai răbdare si să respiri adânc.
It is what it is...
Unele cuvinte
sunt mai bune nespuse. Unele păsări nu au ce căuta în colivie. Trebuie lăsate să
zboare libere, ca să le poți admira frumusețea aripilor lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu