With or without
you...that kind of love never dies, you and I, we have something...It is what
it is everything or a fairytale?...I die each time you walk away...
Regret
că nu mai pot să cred în basmele cu zâne şi Feţi-Frumoşi...
Spuneai că noi
doi ne simţim mai presus de cuvinte, că suntem proscrişi...dacă era aşa simţeai
că e ceva în neregulă. Nu poţi să mă condamni. Nu ai niciun drept. Ce vrem unul
de la altul? Asta trebuie să ştim şi trebuie să ne spunem. Un lup nu este
fericit să poarte veşnice straie de oaie... Întunericul e pentru începători,
indiferent ce vrem, avem nevoie de lumină. Poate vrem aceleaşi lucruri ori
altele. Asta-i viaţa, o bâlbâială. Un disc care se învârte şi se tot învârte
până când banda oboseşte şi începe să
scârţâie, să se dezintegreze, să arunce totul în aer...
Nu
suntem decât nişte fulgi care se topesc o dată cu trecerea timpului şi dispar
precum s-au născut. Atât.
Nu ştim cine
suntem cu adevărat. Nu ştim ce facem aici. Nu ştim nici de unde venim, nici
încotro ne îndreptăm. Ni se întâmplă să luptăm cu lucruri în care credem sau nu
credem. Nu suntem aici decât în trecere. Aş cita-o pe Simone Signoret care a
spus: „Pe zi ce trece, înţeleg tot mai puţin.“ Lumea nu este decât zgomot, mult
zbucium şi multă furie şi totuşi mergem mai departe şi ne luptăm cu propriile
noastre angoase, nelinişti, frustrări şi căutăm să idealizăm oamenii, să
colorăm lumea în care trăim. Există în noi ceva care vrea să trăiască şi să nu
moară. Cu cât ai mai mult curaj să trăieşti, cu atât îţi poţi schimba punctul
de vedere. Cu cât te arunci în viaţă, cu atât viaţa ţi se deschide...e o dovadă
de curaj să nu fii stâncă, să iei atitudine, să rişti, să nu rămâi blocat în
dogme, prejudecăţi, reguli şi să primeşti, să dăruieşti, să încerci. Asta e
viaţă trăită pentru mine.
Totul
se construieşte, totul se distruge, se reconstruieşte...în afară de timp.
Ca să nu mai
poţi să crezi în ce credeai, trebuie să treci cu toată fiinţa ta prin altceva
mai puternic care să-ţi răstoarne credinţa, valorile. Dacă am fost într-un fel
până acum, nu înseamnă că trebuie să fiu şi de acum încolo. Haina cu care defilezi,
felul în care o porţi sunt opţiuni proprii. Fiecare e răspunzător de ce crede. Nu
mi-e frică de judecata oamenilor. Nu dau nici doi bani pe ea, scuip pe toate principiile
si pe toate tradiţiile. Ştiu că genul ăsta de iubire în care cred
sperie...iubirea asta detaşată îngrozeşte, înfricoşează, alungă. I don’t care.
Sunt un spirit liber şi aşa vreau să trăiesc iubirea în forma ei liberă,
copilărească, autentică. Decât parc de distracţii în suflet mai bine deloc.
Exerciţiul
minciunii e ca un virus. Dacă te îndeletniceşti să-l practici, uiţi să te mai
dezobişnuieşti de el. E atât de simplu să ascunzi realitatea, încât nici nu
trebuie să depui prea mare efort. La un moment dat te contopeşti atât de bine
cu realitatea creată, imaginară, încât nu mai ştii ce e real şi ce nu. Nu vreau
iluzii, vreau adevăr. Cu un om nou este ca la ruleta rusească. Până nu împarţi
cu el acelaşi univers, până nu trăieşti cu el în acelaşi spaţiu, tot ceea ce
presupui, speri sau intuieşti este relativ. Nu poţi intra într-o relaţie cu
frică, cu prejudecăţi...e ca prima regulă când vii în deşert să călătoreşti
fără bagaje. Nu vreau să îmi mai pun limite, să mai zic că niciodată nu o să
fac ceva. Nu am de unde să ştiu...greşelile pe care un om le face sunt
experienţe necesare ca el să înveţe ceva, să ajungă undeva, e necesar ca el să
se alcătuiască. Dacă un om a ales să trăiască o experienţă, a ales pentru că a
avut nevoie de asta. Fiinţa e alcătuită din stări, iar viaţa din evenimente.
În doi îţi reduci aria de manifestare, traiul în doi nu este egal cu traiul de unul singur. Viaţa în doi îţi limitează într-un fel libertatea. Dacă îţi doreşti cu adevărat...îţi asumi asta. O relaţie devine sacră atunci când amândoi sunt prezenţi pe deplin...
În doi îţi reduci aria de manifestare, traiul în doi nu este egal cu traiul de unul singur. Viaţa în doi îţi limitează într-un fel libertatea. Dacă îţi doreşti cu adevărat...îţi asumi asta. O relaţie devine sacră atunci când amândoi sunt prezenţi pe deplin...
Inima nu trebuie să fie forţată să se
deschidă. Ea se deschide în mod firesc, dacă îi dai timp. Tot ceea ce este
autentic nu se găseşte la suprafaţă...
There’s a whole
world out there waiting for you... great cities and art and music, genuine
beauty and you can have all of it...
Felul tau de fi e foarte rar foarte putin oameni sunt ca tine daca esti intradevar asa atunci esti o fiinta fericita ramai asa gandesti liber
RăspundețiȘtergereIncerc sa raman asa, sa nu ma indepartez de esenta, de esential, de autentic, de tot ce imi face inima sa bata cu emotie si putere. Si sunt o fiinta fericita, care cauta frumosul, desi ca oricare am si momente proaste, intamplari mai putin fericite, dezamagiri, incerc sa merg mai departe, sa raman fidela valorilor si credintelor mele.
RăspundețiȘtergere