Cu toţii ne începem viaţa într-o totală dependenţă faţă de alţii, îngrijiţi,
ajutaţi şi sprijiniţi de alţii. Apoi,
treptat în decursul anilor viitori începem să devenim cât mai independenţi
fizic, mental, afectiv şi financiar.
Si mai mult de atât, ne naştem cu capacitatea de a visa. Oamenii care au trăit
înaintea noastră însă, ne-au învăţat cum
să trăim visul societăţii. Când am ajuns la şcoală, ne-au aşezat într-o bancă şi
ne-au obligat să ne focalizăm atenţia pentru a asimila ceea ce dorea să ne înveţe
profesorul. La biserică ne-au silit să
ascultăm cu atenţie cuvintele preotului. La fel au stat lucrurile cu mama şi cu
tata, cu fraţii şi cu surorile noastre: cu toţii au încercat să ne capteze atenţia
şi să ne înveţe cum să ne comportăm ca
oameni.
Pe parcursul maturizării noastre, devenim tot mai conştienţi de tot. Ai încredere în tine și în acțiunile tale. Asumă-ți responsabilitatea! Cunoaște! Iubește! Visează! :)
Consider că a conștientiza ceea ce faci, ceea ce se întâmplă e primul pas spre evoluția noastră. Devino conștientă de gândurile tale limitative ori negative. Încearcă să le alungi și să le înlocuiești cu gânduri pozitive, înlătură gândurile defectuoase care nu au la bază o realitate, ai să vezi curând diferența. Aa și neapărat ca să poți afirma că ai încercat o metodă sau ai încercat să implementezi un nou obicei în viața ta, doar atunci când ai făcut acel lucru cel puțin 30 zile calendaristice. Așa că: repetiția e mama învățării; :)
