Felul banal în care ne trăim viețile fără să mai fim treji. Nu din răutate, ci din inerție. Ne punem pe pilot automat, bifăm zile, muncă, facturi, relații care merg ,,din obișnuință", și uităm că viața nu e o listă de sarcini. Un drum cu autenticitate. Cu toată conștientizarea, tot uit constant. Ori mă pierd în prea multe adâncimi...
O țestoasă se mișcă încet, dar ajunge mereu unde trebuie, pentru că nu se grăbește fără scop. Oamenii moderni, aleargă constant, dar nu știu de ce sau unde vor să ajungă. Orbecăiesc. Țestoasa simbolizează omul care își urmează drumul interior, nu presiunea din jur. Am învățat că nu contează viteza, ci direcția și conștiența. Când știi de ce faci ceva, nu mai e nevoie să alergi — drumul te poartă firesc. Mereu m-am simțit ca o țestoasă. Am preferat să merg calm, fără grabă, dar constant, cu pași calculați. Important e să nu renunți, chiar dacă ți se spune că n-o să ajungi nicăieri în ritmul ăsta. Țestoasa, face ceea ce are de făcut, ghidată de instinctul și sensul ei natural — să ajungă la mare. Fiecare pas e parte din scop, nu o corvoadă.
Oamenii, aleargă din inerție: carieră, bani, status, dar fără o destinație clară. Așa ajung epuizați și goi pe dinăuntru, deși „se mișcă repede”. Sindromul de turmă.
Țestoasa știe unde merge, nu se lasă distrasă de zarva din jur și nici nu se compară cu altcineva. Oamenii se zbat, se stresează, dar n-au o direcție clară, nu caută sensul.
Eu îmi doresc să trăiesc simplu și conștient, cu spațiu pentru gândire, curiozitate și libertate.
Nu caut sensul prin carieră, ci prin stare: echilibru, timp, tăcere, introspecție, plăcere autentică. Asta e versiunea mea de a „merge ca țestoasa” — lent, dar aliniată cu ce sunt. Declarația mea de libertate e că nu trebuie să „mergi undeva” ca să merite drumul, ci să trăiești drumul cu sens, să te bucuri de călătorie. Nu regret nimic din experiențe, am tolba mea magică de momente.
Mă ghidează bucuria, nu ambiția și simt eu că mă duce fix unde trebuie. Tot ce mă încetinește, dar mă adâncește, e potrivit pentru mine. Nu sunt făcută pentru haos constant sau presiune de viteză.
Nu mă grăbesc. Ceea ce e al meu nu cere viteză. Aleg calmul, curiozitatea și plăcerea de a fi aici, nu doar de a ajunge. Când e liniște și nu e gol, poți spune că ți-ai găsit ritmul interior. Nu ai nevoie de mulțime, ci de sens. Uneori oamenii potriviți apar exact când nu-i cauți, dar trebuie să ai energia pregătită să-i primești. Să le onorezi prezența, fiindcă noi toți putem învăța unii de la ceilalți, în fiecare zi.
• Every place on earth is better when the only goal is to have a good time!
