Viața nu e un maraton spre o destinație perfectă. E un dans lent, ca o duminică senină, caldă, hrănitoare. Uneori, tot ce ai de făcut e să încetinești, să respiri adânc și să-ți spui: voi fi bine!
Gândurile negative sunt inevitabile, dar nu trebuie să le lași să-ți încarce mintea ca o boală tăcută. Un singur gând prost plantat adânc îți poate strica tot echilibrul. Și-atunci, de ce să-l lași să înflorească?
Sunt momente în viață când ai vrea să uiți tot. Să fugi, să dispari. Dar nu poți fugi de tine. Ce nu e procesat te prinde din urmă, mereu. Cu un preț.
Chiar e musai să avem o viață palpitantă? De ce ne simțim vinovați că trăim o viață simplă? De ce o viață „banală” pare o insultă? Poate că nu e nevoie să fie totul spectaculos. Poate că bucuria e în firescul de zi cu zi. Și dacă nu e palpitant ce faci, dar e sincer și îți aduce pace, nu e deja destul?
Dar de ce, când nu trăim cu adevărat, simțim că murim?
Neputința. Umilința.
Golul ăla sufletesc care te sapă încet. Senzația aia de „nimic”.
Și totuși, chiar și din fundul prăpastiei poți ieși. E greu, dar nu imposibil. Mai ales dacă începi să-ți aduni viața nu prin idealuri mărețe, ci prin experiențe mici și autentice.
Fericirea nu e departe de noi. E chiar aici, în lucrurile aparent neînsemnate. Într-o vorbă spusă cu sinceritate. Într-un gest simplu. Într-o cafea băută în liniște. Într-o carte bună, în sunetul valurilor mării.
Viața nu trebuie să doară pentru totdeauna. Suferința nu e o medalie și nici o condamnare. Oricât de greu ți-ar fi, tot poți alege altceva.
Presupun că suntem cu toții detectivi în povestea propriei vieți. Căutăm flămând indicii ca să înțelegem de ce suntem aici, punând cap la cap, fragmentele propriei existențe, încercând să ne dăm seama cine suntem în comparație cu cei care ar trebui să fim. Parte din mulțime, manipulată prin interfață, atât de multe am ratat în fuga mea...
Așa că nu mai aștepta „momentul perfect”. Trăiește viața care ți se potrivește cel mai bine. Nu cea care dă bine pe internet, nu cea care mulțumește pe alții, ci viața pe care o poți iubi — cu totul, chiar și când doare.
